M-am născut într-un mic
târg din Moldova, unde mi-am petrecut copilăria, vârsta la care cele ce se petreceau
în jurul meu erau „abia-nţelese şi pline de-nţelesuri” (Eminescu).
Adolescenţa mi-am trăit-o
în oraşul Bârlad, unde urmam cursurile liceului „Codreanu”. Eram la vârsta când
marile întrebări încep să apară! Începuse să-mi placă să adun în minte frânturi
din înţelepciunea altora.
Soarta a hotărât să ajung
ofiţer în cadrul armatei regale române (1937), apoi, după absolvirea cursurilor
Şcolii Politehnice Bucureşti (1948), să lucrez, ca inginer, în cadrul
Ministerului Industriei Chimice.
Conştiinciozitatea cu care
înţelegeam să-mi îndeplinesc sarcinile de serviciu, ca şi viaţa de toate zilele,
îmi lăsa foarte puţin timp pentru a mă ocupa de „fiinţa personală” (în
concepţia filozofului spaniol Ortega, în fiecare om se manifestă trei fiinţe:
genetică, socială, personală). Plăcerea de a aduna în memorie din cugetările
înţelepţilor lumii îşi făcea din ce în ce mai mult loc, dar era mai mult asemănătoare
cu plăcerea colecţionarului, care adaugă ceva nou în colecţia sa de timbre,
cărţi poştale, fluturi, cutii de chibrituri etc. Pe nesimţite şi progresiv, la
această plăcere se asocia satisfacţia pe care o simţeam când găseam
„înţelesurile” acestor cugetări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu