miercuri, 16 august 2017

Top 3 cărți de citit la mare


Concediile la mare sunt dintre cele mai plăcute și odihnitoare – stai la soare, întins pe șezlong, te bucuri de o cafea rece, asculți zgomotul mării și… savurezi o carte bună. Nimic nu poate fi mai relaxant. Bine, acum depinde și ce cărți citești! Editura Vremea îți propune câteva titluri care să te pasioneze în timp ce te bronzezi la soare.




Cavalerul resemnării, Vintilă Horia – carte de dragoste, roman istoric
Se citește pe nerăsuflate. Nu este o carte cu foarte multe pagini, ba te temi că se termină mai repede decât ai vrea s-o lași din mână. Povestea are un context istoric destul de nedefinit, amestecând mai multe figuri politice românești, fapte devenite legendare și perioade istorice. Personajul principal este Radu-Negru, principele Valahiei, iar în figura vărului său Mihai se cam recunoaște spiritul înflăcărat al primului unificator al celor trei Țări Române, Mihai Viteazu. În acțiunea cărții se împletesc dragostea pentru două femei complet diferite, lupta interioară între trădare și sacrificiu, secvențe de tortură și urmăriri călare. Pe scurt, Radu-Negru își părăsește poporul valah în pădure, pentru a merge la Veneția să ceară ajutor militar împotriva turcilor. Dar la Veneția viața este atât plină de desfătări de tot felul, încât principele valah e tentat sa-și abandoneze tronul și să se dedice viciilor lumii apusene. Ce va învinge până la final – dragostea fidelă sau atracția fizică, plăcerea delăsării sau spiritul datoriei, ura față de trădători sau respectul pentru viață? Citește și vei afla!



Imagini și cuvinte. Scrieri alese, Dan Er. Negropontes Grigorescu – colecție de texte ale unui foarte talentat scriitor care a refuzat să mai scrie!
Această carte este despre plăcerea de a scrie și despre ușurința cu care poate fi zdrobit spiritul creator. Dan Er. Negropontes Grigorescu începuse o carieră promițătoare de scriitor, dar o anchetă în beciul Securității l-a lecuit pe viață. A scris și rescris o declarație despre caii familiei, sub asemenea presiune, încât nu a mai pus apoi mâna pe stilou. Talentul său artistic s-a exprimat ulterior sub forma pasiunii pentru fotografie, astfel că numele acestui urmaș al Generalului Eremia Grigorescu a devenit cunoscut pe plan internațional drept mare fotograf, cu expoziții și distincții în Occident. Cartea de față este o scurtă culegere de texte ale lui Negropontes, adunate din diverse surse, despre Delta Dunării, despre ipocrizia comuniștilor, despre discuții cu Mihai Sadoveanu – o lectură ușoară, spumoasă, dinamică, care binedispune pe oricine.



Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, Silvia Colfescu – memorii pline de umor
Încă o carte imposibil de lăsat din mână, mai ales la mare. Reunește mai multe portrete de mătuși dintr-o familie de viță nobilă, spirite extrem de puternice în trupuri feminine și elegante, devenite personaje ale unui volum pe cât de vesel scris, pe atât de dramatic prin întâmplările (reale) descrise. Mătușile Silviei Colfescu sunt adevărate figuri literare, iar sinceritatea plină de afecțiune a scriitorului le aduce foarte aproape de inima cititorului. Ești alături de ele în clipele grele ale vieții – în special prigoana comunistă, te bucuri pentru micile lor victorii asupra sorții, le apreciezi abilitatea de a se adapta și de a supraviețui unor evenimente istorice de mare impact social. Până termini cartea, mătușile Silviei Colfescu devin mătușile tale.

Lectură plăcută!

vineri, 14 iulie 2017

Trei cărți celebre născute din suferințele autorilor



Știm câtă suferință înseamnă să ții manuscrisul în sertar, aproape fără speranța de a-l vedea vreodată publicat. L-ai scris fulgerător, l-ai citit și recitit, l-ai corectat, modificat, rescris de mai multe ori. Și toate astea pentru ce? Când va veni clipa manuscrisului tău? Când vei intra și tu în rândul scriitorilor publicați? Pare că niciodată, și asta te face să suferi peste măsură.

Stai liniștit. Nu ești singurul în această situație, ba chiar pare că suferința scriitorului este apanajul unei cărți de succes. Iată patru cărți scrise cu durere și ajunse la public cu eforturi.

                           Dumnezeu s-a născut în exil, Vintilă Horia
 
Primul roman pe care acest scriitor l-a publicat în Franța și al doilea roman al carierei sale, după "Acolo stelele ard". Cartea "Dumnezeu s-a născut în exil" este prima din seria romanelor istorice inspirate de durerea propriului exil. Vintilă Horia a fugit din țară în anul 1945, pentru a scăpa de o condamnare politică, iar despărțirea de Patrie i-a măcinat sufletul; a transpus-o în "Dumnezeu s-a născut în exil", un roman ce-l are pe poetul Ovidiu drept personaj principal, în timpul exilului său la Tomis. Dragoste, prigoană, intrigi politice – ingredientele unei cărți pe care francezii au răsplătit-o cu cel mai mare premiu literar al lor – premiul Academiei Goncourt. Autoritățile comuniste din România au organizat atunci o campanie furibundă de denigrare a lui Vintilă Horia, pe baza unui dosar falsificat, pentru a provoca retragerea premiului. Academia Goncourt nu a cedat acestei presiuni, dar scriitorul nu și-a ridicat niciodată premiul. Scris în 1960, romanul a ajuns la publicul din România abia cincizeci de ani mai târziu.

                                        Poveștile Peleșului, Carmen Sylva
 
O carte de povestioare pentru copii, pe care Regina Elisabeta a României a scris-o pe ascuns, în lacrimi. Este cartea dedicată singurului ei copil, mort în primii ani de viață. Sub pseudonimul Carmen Sylva, Regina Elisabeta a luat pana și a transformat scrisul într-o terapie contra celei mai mari dureri de mamă. Așa s-a așternut pe hârtie acest volum, "Poveștile Peleșului",  o carte marcată de dragoste maternă – stil cald, accesibil, dinamic. Sunt cuprinse povești-legende despre câteva dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Munții Bucegi – Ceahlău, Caraiman, Piatra Arsă, Jepi, Vârful cu Dor, Peștera Ialomiței etc. Volumul se adresează copiilor cu vârste între 9 și 15 ani, dar și părinților care, seară de seară, au de spus copiilor câte o poveste înainte de culcare.

                                 Nuda Veritas, Nicolae Stroescu-Șovarna
 
Vorbim despre o carte cu un destin… demn de o carte. A fost scrisă pentru prima oară în minte, memorată de autorul ei, un tânăr deținut politic al regimului comunist. La douăzeci de ani, Nicolae Stroescu-Șovarna cocheta cu ideea de a deveni scriitor, având deja o oarecare experiență în unele publicații ale vremii -  asta, înainte de a fi accidentat pe stradă și arestat apoi chiar din spital, închis ulterior în cele mai teribile închisori comuniste – Jilava, Pitești, Aiud, Poarta Albă. Prima variantă a cărții Nuda Veritas s-a scris pe hârtie de sac de ciment – câteva mici pasaje, ce conțineau detaliile abuzurilor petrecute în închisorile comuniste. Evident, Nicolae Stroescu-Șovarna nu a reușit să iasă din închisoare cu notițele în buzunar, astfel că a fost obligat să memoreze tot ce dorea să lase posterității mărturie. O primă variantă completă, așternută pe hârtie, a cărții datează din primul an al eliberării, anii 60; și de aici începe prigoana manuscriselor – per total, cinci variante, scrise, furate, distruse și autodistruse, rescrise, ascunse, furate și din nou distruse. Ultima variantă a manuscrisului Nuda Veritas datează din primii ani de după 1989, dar a ajuns la public abia recent, anul acesta, la aproape zece ani de la dispariția autorului.

Încă mai crezi că viața ta de scriitor e grea?

joi, 22 septembrie 2016

Recenzia volumului omagial lansat cu ocazia centenarului Vintilă Horia - În căutarea „Omului total”, de Mihaela Albu



Mihaela Albu

În căutarea „Omului total” – Vintilă Horia

În „Seria de autor” – pe care editura „Vremea” şi-a asumat-o cu responsabilitatea şi acribia-i binecunoscute – a apărut, la începutul anului 2016, volumul În căutarea „omului total”. Moştenirea literară şi spirituală a lui Vintilă Horia. Editorii, Cristian Bădiliţă şi Basarab Nicolescu, reunesc aici – după cum este specificat pe pagina de gardă – Actele colocviului Vintilă Horia: o sută de ani de la naştere, desfăşurat în 3-4 decembrie 2015 la Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, cu sprijinul Consiliului judeţean Dolj.
De altfel, la colocviul de la Craiova, căruia i s-au adăugat cele de la Alba Iulia şi Deva, şi, la scurtă vreme, încă o prestigioasă manifestare de acelaşi gen desfăşurată sub egida Universităţii de la Alcala de Henares, se lansa ineditul volum Memoriile unui fost Săgetător (găsit aproape miraculos printre manuscrisele lui V. Horia de către fiica acestuia), precum şi volumul Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate (autori Mihaela Albu şi Dan Anghelescu). Toate aceste evenimente, completate de o serie de articolele apărute în prestigioase reviste literare – România literară, Contemporanul, Convorbiri literare, Mozaicul, Jurnalul literar ş.a. -, semnate de Basarab Nicolescu, Andrei Pleşu, Alex. Ştefănescu, Aura Christi, Mihaela Albu, Dan Anghelescu, au devenit anul trecut repere importante, căpătând semnificaţie nu doar ca sărbătorire a centenarului unuia dintre cei mai valoroşi scriitori şi eseişti români, ci şi ca readucere a lui în actualitatea noastră culturală.
Autorii citaţi mai sus, precum şi alţii care mai semnează în volumul „actelor colocviului” – regretatul Florin Manolescu, Marilena Rotaru, Corin Braga, Ioana Costa (pentru a cita doar câteva nume) – scot în evidenţă un aspect sau altul din opera multi- şi transdisciplinară a unuia dintre „cei mai importanţi creatori ai exilului românesc din secolul XX” – cum îl numesc Cristian Bădiliţă şi Basarab Nicolescu în prefaţa intitulată „Moştenirea literară şi spirituală a lui Vintilă Horia” – şi chiar mai mult, am adăuga noi, a unuia dintre cei mai importanţi scriitori-gânditori europeni din veacul încheiat nu cu mult timp în urmă.

Volumul În căutarea „omului total” reuneşte aşadar studii ale unor cercetători care s-au aplecat cu competenţă asupra operei multidisciplinare a romancierului, eseistului, filosofului, poetului, jurnalistului Vintilă Horia. Cităm, spre edificare, mai întâi titlurile câtorva dintre articole: „Povestea, fără happy-end, a vieţii lui Vintilă Horia” (Alex. Ştefănescu), „Cavalerul Cunoaşterii Ce Va Veni” (Basarab Nicolescu), „Vintilă Horia: un gândirist après la lettre” (Florin Manolescu), „Publicistica lui Vintilă Horia în perioada interbelică” şi „Eseistul Vintilă Horia în revistele exilului românesc” (Mihaela Albu şi Dan Anghelescu), „Vintilă Horia în dosarele Securităţii” (Marilena Rotaru), „Vintilă Horia. De la comparatist la omul total” (Corin Braga), „Epistolarul latin şi Dumnezeu s-a născut în exil” (Ioana Costa), Ştefan cel Mare în romanul Mai sus de miazănoapte (Liviu Marius Ilie), „Dialogurile lui Vintilă Horia. Călătorie la centrele pământului şi dincolo de vizibil” (Cristian Bădiliţă) ş.a. Se cuvine menţionată totodată „Bibliografia Vintilă Horia”, alcătuită de Basarab Nicolescu, o binevenită sistematizare pe domeniile abordate de autor în limbile română, franceză, spaniolă – romane, nuvele, memorii, eseuri, poezie – , precum şi „Cărţi care se referă la opera lui Vintilă Horia”, „Corespondenţa”, „Reviste – numere speciale”, „Dicţionare”, „Teze de doctorat”. Volumul se încheie cu o Anexă ce inserează articolul publicat de Vintilă Horia în Cuvântul românesc (ianuarie 1991), sub titlul „După treizeci de ani”.

În prezentarea volumului editat de  „Vremea”, am fi putut începe tocmai cu acest din urmă articol, în care Vintilă Horia aduce în atenţia cititorului contemporan date edificatoare asupra campaniei duse de Securitatea românească împotriva celui care fusese desemnat câştigător al prestigiosului premiu Goncourt („un român scriind un roman în limba franceză, lucru care nu se mai întâmplase în analele premiului”). Acuzat de fascism, legionarism şi antisemitism, el devenise, aşa cum relatează, „prin decret marxist, un urmărit, un criminal de război. Mihai Ralea, trimis al Securităţii de la Bucureşti, venise la Paris ca să conducă abila campanie împotriva unui scriitor exilat care refuza să colaboreze.” (p. 344 în vol. cit.) Aceasta era, de fapt, vina supremă a scriitorului devenit celebru cu romanul Dumnezeu s-a născut în exil – aceea a refuzului de a deveni, fie şi prin acceptarea ca regimul comunist să se mândrească cu premiul său, un adept al acestuia, transformându-se astfel, dintr-un om liber, într-un susţinător care, indirect, ar fi legitimat crimele comunismului de tip stalinist. „Libertatea este călăuza tuturor personajelor din cărţile mele (...) În acelaşi fel, sub aceeaşi lumină, am încercat să conduc conştiinţele studenţilor mei către acelaşi port” (p. 348 în vol. cit.), va fi mărturia de credinţă nu numai a scriitorului de notorietate universală, dar şi a profesorului venerat până astăzi de cei care au avut privilegiul de a-i fi discipoli.

Să ne întoarcem însă la studiile consacrate operei sale din volumul În căutarea „omului total”.
Specialistul în literatura şi publicistica exilului, Florin Manolescu, prezintă sub titlul „Vintilă Horia: un gândirist après la lettre” frământările continui ale celui ce îşi căutase o nouă patrie, trăind însă „cu obsesia permanentă a ţării pierdute”, în exil „gândirismul cu program livresc devenind gândirism trăit.” (pp. 43, 44) Autorul scoate în evidenţă tema înstrăinării ca obsesie majoră deopotrivă în poezia, în romanele, conferinţele ori eseurile lui Vintilă Horia, urmând ca o treaptă superioară să fie cea a „ieşirii din contingentul exilului (spaţiul lacrimilor) şi situarea în orizontul arhetipurilor existenţiale (spaţiul cunoaşterii şi al creaţiei)”. Aceasta se va produce, subliniază cercetătorul, „abia odată cu apariţia romanului Dumnezeu s-a născut în exil”. Este „momentul” în care „gândirismul naţionalist (...) tinde să devină un gândirism de tip ezoteric tradiţional (în sensul pe care Guénon l-a dat acestui concept) şi acţiunea scrisului propriu-zis începe să fie subordonată unui proces teoretic (în care intră şi o nouă teorie a romanului) din ce în ce mai bine articulat.” (p. 47) Şi dacă Florin Manolescu îl înscrie pe Vintilă Horia în seria autorilor români de genul Camil Petrescu ori Mircea Eliade, adică cei care „meditând pe marginea propriilor romane, au reuşit să confere acestei meditaţii consistenţa unui program novator” (p. 47), Cristian Bădiliţă îl situează în familia literară a unor Papini, Junger sau Abellio, adică a acelor scriitori „a căror operă transcende literatura sau pentru care literatura nu se reduce la un joc pur stilistic, la scriitură, ci devine metodă şi traseu iniţiatic.” (v. art. „«Dialogurile» lui Vintilă Horia. Călătorie la centrele pământului şi dincolo de vizibil”, p. 328).
Teoria prin care V. Horia „face din roman un instrument de cunoaştere, în acord cu nivelul de cunoaştere realizat în ştiinţă sau în filosofia/ epistemologia contemporană cu el”, apare vizibilă şi în articolele dedicate de Mihaela Albu şi Dan Anghelescu eseisticii autorului, subliniindu-se totodată că temele principale „se regăsesc – camuflate narativ sau expuse teoretic – şi trec, precum în vase comunicante, dinspre studiile eseistice către romane, dinspre literatură către eseu, luminându-se, completându-se reciproc în idei şi, nu de puţine ori, întru aceeaşi fundamentală temă – cunoaşterea Omului şi a Timpului ce i s-a dat.” (p. 138)
Şi ce altceva decât permanenta şi obsesiva dorinţă de cunoaştere au însemnat şi Călătoriile la centrele pământului? „Actele colocviului” însumează două articole dedicate acestui important volum de interviuri, publicat în spaniolă, cunoscând mai multe ediţii şi traduceri, o versiune în limba română apărând, în sfârşit, în 2015 la editura Art, în traducerea Sandei Popescu-Duma.
Primul articol, semnat de Iuliu Cristian Arieşanu, „Călătorie spre centrele pământului. O lectură antropologică”, descifrează pentru cititor „călătoria”, în care „fiecare centru particular, anticipând vortexul centrului, va fi la rândul lui punctul de inflexie al unei schimbări, al unei metanoia, al unei mutaţii: mutaţia operată de filozofie (Husserl, Gonseth, Marcel etc.), de psihanaliză (Yung), de arte (de la Joyce sau Junger până la Abellio, Messiaen, Fellini etc.), de medicină (Penfield, Selye, Masturzo, Palade), de fizică (Heisenberg, Bohr, Lupaşcu), de tehnică (în special cibernetica).” (p. 317, s.a.) Astfel, teoria „tehnicilor de cunoaştere”, va sublinia spre final autorul articolului, „nu înseamnă decât coordonarea între toţi creatorii şi oamenii de ştiinţă a unei contemporaneităţi epistemologice”, această Călătorie „punând în lumină (...) siuaţia (...) stranie a unei alte contemporaneităţi decât cea formată de cele două războaie mondiale, de marxism şi capitalism, de tehnică şi societate de consum, o contemporaneitate mai inexorabilă pentru că se lasă surprinsă în spatele tuturor realizărilor secolului XX şi pentru că ignorarea ei a dus la gestarea celeilalte.” (p. 326)
Cartea aceasta, unică în felul ei, nu este nici pe departe, subliniase şi Cristian Bădiliţă, „o simplă succesiune de Convorbiri, iar aceste Convorbiri nu sunt nici ele simple transcrieri.” Ea este mult mai mult decât atât. Fiind „un Eseu-anchetă despre stadiul actual al gândirii, artelor şi ştiinţelor”, cum însuşi autorul anchetelor o prezenta, este „o enciclopedie pe viu a celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, o enciclopedie, atenţie!, realizată de un singur autor cu o viziune personală şi coerentă, avangardistă, i-aş putea spune, în sensul strict militar al termenului.” (p. 331)

Pe lângă prezentarea şi analiza câtorva laturi ale operei multi- şi transdisciplinare a acestui Cavaler al Cunoaşterii Ce Va Veni (în denumirea deja consacrată datorată lui Basarab Nicolescu), prin intermediul interviului şi cercetărilor din arhivele C.N.S.A.S. întreprinse de Marilena Rotaru, volumul aduce în atenţia cititorului român contemporan, din păcate mulţi ani văduvit de creaţia exilatului, falsurile întreprinse de Securitate în aşa-numitul „dosar al premiului Goncourt”. Ceea ce a reuşit Securitatea a fost perpetuarea – chiar până astăzi pentru unii neavizaţi – unei imagini false asupra opiniilor scriitorului. Toate acţiunile de atunci şi, uneori chiar şi de astăzi, se înscriu, cum arată jurnalista, într-un plan conceput de Partidul Comunist „de eliminare şi anihilare a elitelor.” (p. 153) Trecând în revistă câteva dintre „citatele-sentinţă”, autoarea articolului „Vintilă Horia în dosarele Securităţii” demontează „enunţurile tendenţioase, deformările şi extragerea unor pasaje numai din revista Sfarmă Piatră”, foştii, dar şi actuali detractorii alcătuind „un întreg arsenal al minciunii şi manipulării cu care, în cazul Vintilă Horia, puterea comunistă şi-a eliminat unul dintre intelectualii care i-ar fi putut împiedica să ia în stăpânire România.” (p. 155)
Ceea ce au reuşit s-a răsfrânt din păcate asupra omului; ceea ce nu au putut face, cu toate denigrările, împinse la absurd uneori, a fost să pună în umbră valoarea operei sale scrisă în patru limbi şi tradusă în mult mai multe.
Asupra „aventurii” existenţei sale, sublimată în operă, se va apleca Alex. Ştefănescu (sub titlul „Povestea, fără happy-end, a vieţii lui Vintilă Horia”), criticul cuprinzându-i întregul destin, în chip metaforic, în imaginea înotătorului printr-o viaţă zbuciumată: „Vintilă Horia n-a fost numai un scriitor de notorietate europeană (...), ci şi un personaj. Ca un înotător surprins de o furtună în largul mării, a fost smuls, răsucit şi aruncat de istorie, cu o forţă ieşită din comun, în cele mai imprevizibile direcţii şi n-a lipsit mult să şi dispară în adâncuri. Nici după moarte nu şi-a găsit liniştea, fiind blamat la scenă deschisă de abuzivul institut Elie Wiesel, pe baza unui verdict absurd, dat în 1946 de un tribunal stalinist (deci de o caricatură de tribunal)”. (p. 21)

O scurtă concluzie acum: Despre omul care a iubit libertatea, a trăit în exil drama despărţirii de tot ceea ce a însemnat familie, prieteni, limbă şi ţară, despre scriitorul care a rămas însă pentru totdeauna puternic înrădăcinat în cultura românească, vorbesc toţi autorii articolelor din volumul editat de „Vremea”.
Fiecare dintre cei citaţi mai sus, dar şi Lucian Dâncă, Claudia Drăgănoiu, Alina-Elena Costin ori Liviu Marius Ilie, aşadar fiecare în felul său, tratând o temă sau alta din multitudinea de propuneri pe care o face creaţia lui Vintilă Horia, invită, de fapt, cititorii să-i parcurgă cărţile celui care, aşa cum subliniază Corin Braga, „ca profil creator şi uman, se înscrie în tipologia omului total, goethean, cu o viziune holistă asupra lumii.” (p. 200)

Recenzie apărută în revista Mozaicul, nr. 7/2016.








Recenzia volumului omagial lansat cu ocazia centenarului Vintilă Horia - În căutarea „Omului total”, de Mihaela Albu



Mihaela Albu

În căutarea „Omului total” – Vintilă Horia

În „Seria de autor” – pe care editura „Vremea” şi-a asumat-o cu responsabilitatea şi acribia-i binecunoscute – a apărut, la începutul anului 2016, volumul În căutarea „omului total”. Moştenirea literară şi spirituală a lui Vintilă Horia. Editorii, Cristian Bădiliţă şi Basarab Nicolescu, reunesc aici – după cum este specificat pe pagina de gardă – Actele colocviului Vintilă Horia: o sută de ani de la naştere, desfăşurat în 3-4 decembrie 2015 la Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, cu sprijinul Consiliului judeţean Dolj.
De altfel, la colocviul de la Craiova, căruia i s-au adăugat cele de la Alba Iulia şi Deva, şi, la scurtă vreme, încă o prestigioasă manifestare de acelaşi gen desfăşurată sub egida Universităţii de la Alcala de Henares, se lansa ineditul volum Memoriile unui fost Săgetător (găsit aproape miraculos printre manuscrisele lui V. Horia de către fiica acestuia), precum şi volumul Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate (autori Mihaela Albu şi Dan Anghelescu). Toate aceste evenimente, completate de o serie de articolele apărute în prestigioase reviste literare – România literară, Contemporanul, Convorbiri literare, Mozaicul, Jurnalul literar ş.a. -, semnate de Basarab Nicolescu, Andrei Pleşu, Alex. Ştefănescu, Aura Christi, Mihaela Albu, Dan Anghelescu, au devenit anul trecut repere importante, căpătând semnificaţie nu doar ca sărbătorire a centenarului unuia dintre cei mai valoroşi scriitori şi eseişti români, ci şi ca readucere a lui în actualitatea noastră culturală.
Autorii citaţi mai sus, precum şi alţii care mai semnează în volumul „actelor colocviului” – regretatul Florin Manolescu, Marilena Rotaru, Corin Braga, Ioana Costa (pentru a cita doar câteva nume) – scot în evidenţă un aspect sau altul din opera multi- şi transdisciplinară a unuia dintre „cei mai importanţi creatori ai exilului românesc din secolul XX” – cum îl numesc Cristian Bădiliţă şi Basarab Nicolescu în prefaţa intitulată „Moştenirea literară şi spirituală a lui Vintilă Horia” – şi chiar mai mult, am adăuga noi, a unuia dintre cei mai importanţi scriitori-gânditori europeni din veacul încheiat nu cu mult timp în urmă.

Volumul În căutarea „omului total” reuneşte aşadar studii ale unor cercetători care s-au aplecat cu competenţă asupra operei multidisciplinare a romancierului, eseistului, filosofului, poetului, jurnalistului Vintilă Horia. Cităm, spre edificare, mai întâi titlurile câtorva dintre articole: „Povestea, fără happy-end, a vieţii lui Vintilă Horia” (Alex. Ştefănescu), „Cavalerul Cunoaşterii Ce Va Veni” (Basarab Nicolescu), „Vintilă Horia: un gândirist après la lettre” (Florin Manolescu), „Publicistica lui Vintilă Horia în perioada interbelică” şi „Eseistul Vintilă Horia în revistele exilului românesc” (Mihaela Albu şi Dan Anghelescu), „Vintilă Horia în dosarele Securităţii” (Marilena Rotaru), „Vintilă Horia. De la comparatist la omul total” (Corin Braga), „Epistolarul latin şi Dumnezeu s-a născut în exil” (Ioana Costa), Ştefan cel Mare în romanul Mai sus de miazănoapte (Liviu Marius Ilie), „Dialogurile lui Vintilă Horia. Călătorie la centrele pământului şi dincolo de vizibil” (Cristian Bădiliţă) ş.a. Se cuvine menţionată totodată „Bibliografia Vintilă Horia”, alcătuită de Basarab Nicolescu, o binevenită sistematizare pe domeniile abordate de autor în limbile română, franceză, spaniolă – romane, nuvele, memorii, eseuri, poezie – , precum şi „Cărţi care se referă la opera lui Vintilă Horia”, „Corespondenţa”, „Reviste – numere speciale”, „Dicţionare”, „Teze de doctorat”. Volumul se încheie cu o Anexă ce inserează articolul publicat de Vintilă Horia în Cuvântul românesc (ianuarie 1991), sub titlul „După treizeci de ani”.

În prezentarea volumului editat de  „Vremea”, am fi putut începe tocmai cu acest din urmă articol, în care Vintilă Horia aduce în atenţia cititorului contemporan date edificatoare asupra campaniei duse de Securitatea românească împotriva celui care fusese desemnat câştigător al prestigiosului premiu Goncourt („un român scriind un roman în limba franceză, lucru care nu se mai întâmplase în analele premiului”). Acuzat de fascism, legionarism şi antisemitism, el devenise, aşa cum relatează, „prin decret marxist, un urmărit, un criminal de război. Mihai Ralea, trimis al Securităţii de la Bucureşti, venise la Paris ca să conducă abila campanie împotriva unui scriitor exilat care refuza să colaboreze.” (p. 344 în vol. cit.) Aceasta era, de fapt, vina supremă a scriitorului devenit celebru cu romanul Dumnezeu s-a născut în exil – aceea a refuzului de a deveni, fie şi prin acceptarea ca regimul comunist să se mândrească cu premiul său, un adept al acestuia, transformându-se astfel, dintr-un om liber, într-un susţinător care, indirect, ar fi legitimat crimele comunismului de tip stalinist. „Libertatea este călăuza tuturor personajelor din cărţile mele (...) În acelaşi fel, sub aceeaşi lumină, am încercat să conduc conştiinţele studenţilor mei către acelaşi port” (p. 348 în vol. cit.), va fi mărturia de credinţă nu numai a scriitorului de notorietate universală, dar şi a profesorului venerat până astăzi de cei care au avut privilegiul de a-i fi discipoli.

Să ne întoarcem însă la studiile consacrate operei sale din volumul În căutarea „omului total”.
Specialistul în literatura şi publicistica exilului, Florin Manolescu, prezintă sub titlul „Vintilă Horia: un gândirist après la lettre” frământările continui ale celui ce îşi căutase o nouă patrie, trăind însă „cu obsesia permanentă a ţării pierdute”, în exil „gândirismul cu program livresc devenind gândirism trăit.” (pp. 43, 44) Autorul scoate în evidenţă tema înstrăinării ca obsesie majoră deopotrivă în poezia, în romanele, conferinţele ori eseurile lui Vintilă Horia, urmând ca o treaptă superioară să fie cea a „ieşirii din contingentul exilului (spaţiul lacrimilor) şi situarea în orizontul arhetipurilor existenţiale (spaţiul cunoaşterii şi al creaţiei)”. Aceasta se va produce, subliniază cercetătorul, „abia odată cu apariţia romanului Dumnezeu s-a născut în exil”. Este „momentul” în care „gândirismul naţionalist (...) tinde să devină un gândirism de tip ezoteric tradiţional (în sensul pe care Guénon l-a dat acestui concept) şi acţiunea scrisului propriu-zis începe să fie subordonată unui proces teoretic (în care intră şi o nouă teorie a romanului) din ce în ce mai bine articulat.” (p. 47) Şi dacă Florin Manolescu îl înscrie pe Vintilă Horia în seria autorilor români de genul Camil Petrescu ori Mircea Eliade, adică cei care „meditând pe marginea propriilor romane, au reuşit să confere acestei meditaţii consistenţa unui program novator” (p. 47), Cristian Bădiliţă îl situează în familia literară a unor Papini, Junger sau Abellio, adică a acelor scriitori „a căror operă transcende literatura sau pentru care literatura nu se reduce la un joc pur stilistic, la scriitură, ci devine metodă şi traseu iniţiatic.” (v. art. „«Dialogurile» lui Vintilă Horia. Călătorie la centrele pământului şi dincolo de vizibil”, p. 328).
Teoria prin care V. Horia „face din roman un instrument de cunoaştere, în acord cu nivelul de cunoaştere realizat în ştiinţă sau în filosofia/ epistemologia contemporană cu el”, apare vizibilă şi în articolele dedicate de Mihaela Albu şi Dan Anghelescu eseisticii autorului, subliniindu-se totodată că temele principale „se regăsesc – camuflate narativ sau expuse teoretic – şi trec, precum în vase comunicante, dinspre studiile eseistice către romane, dinspre literatură către eseu, luminându-se, completându-se reciproc în idei şi, nu de puţine ori, întru aceeaşi fundamentală temă – cunoaşterea Omului şi a Timpului ce i s-a dat.” (p. 138)
Şi ce altceva decât permanenta şi obsesiva dorinţă de cunoaştere au însemnat şi Călătoriile la centrele pământului? „Actele colocviului” însumează două articole dedicate acestui important volum de interviuri, publicat în spaniolă, cunoscând mai multe ediţii şi traduceri, o versiune în limba română apărând, în sfârşit, în 2015 la editura Art, în traducerea Sandei Popescu-Duma.
Primul articol, semnat de Iuliu Cristian Arieşanu, „Călătorie spre centrele pământului. O lectură antropologică”, descifrează pentru cititor „călătoria”, în care „fiecare centru particular, anticipând vortexul centrului, va fi la rândul lui punctul de inflexie al unei schimbări, al unei metanoia, al unei mutaţii: mutaţia operată de filozofie (Husserl, Gonseth, Marcel etc.), de psihanaliză (Yung), de arte (de la Joyce sau Junger până la Abellio, Messiaen, Fellini etc.), de medicină (Penfield, Selye, Masturzo, Palade), de fizică (Heisenberg, Bohr, Lupaşcu), de tehnică (în special cibernetica).” (p. 317, s.a.) Astfel, teoria „tehnicilor de cunoaştere”, va sublinia spre final autorul articolului, „nu înseamnă decât coordonarea între toţi creatorii şi oamenii de ştiinţă a unei contemporaneităţi epistemologice”, această Călătorie „punând în lumină (...) siuaţia (...) stranie a unei alte contemporaneităţi decât cea formată de cele două războaie mondiale, de marxism şi capitalism, de tehnică şi societate de consum, o contemporaneitate mai inexorabilă pentru că se lasă surprinsă în spatele tuturor realizărilor secolului XX şi pentru că ignorarea ei a dus la gestarea celeilalte.” (p. 326)
Cartea aceasta, unică în felul ei, nu este nici pe departe, subliniase şi Cristian Bădiliţă, „o simplă succesiune de Convorbiri, iar aceste Convorbiri nu sunt nici ele simple transcrieri.” Ea este mult mai mult decât atât. Fiind „un Eseu-anchetă despre stadiul actual al gândirii, artelor şi ştiinţelor”, cum însuşi autorul anchetelor o prezenta, este „o enciclopedie pe viu a celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, o enciclopedie, atenţie!, realizată de un singur autor cu o viziune personală şi coerentă, avangardistă, i-aş putea spune, în sensul strict militar al termenului.” (p. 331)

Pe lângă prezentarea şi analiza câtorva laturi ale operei multi- şi transdisciplinare a acestui Cavaler al Cunoaşterii Ce Va Veni (în denumirea deja consacrată datorată lui Basarab Nicolescu), prin intermediul interviului şi cercetărilor din arhivele C.N.S.A.S. întreprinse de Marilena Rotaru, volumul aduce în atenţia cititorului român contemporan, din păcate mulţi ani văduvit de creaţia exilatului, falsurile întreprinse de Securitate în aşa-numitul „dosar al premiului Goncourt”. Ceea ce a reuşit Securitatea a fost perpetuarea – chiar până astăzi pentru unii neavizaţi – unei imagini false asupra opiniilor scriitorului. Toate acţiunile de atunci şi, uneori chiar şi de astăzi, se înscriu, cum arată jurnalista, într-un plan conceput de Partidul Comunist „de eliminare şi anihilare a elitelor.” (p. 153) Trecând în revistă câteva dintre „citatele-sentinţă”, autoarea articolului „Vintilă Horia în dosarele Securităţii” demontează „enunţurile tendenţioase, deformările şi extragerea unor pasaje numai din revista Sfarmă Piatră”, foştii, dar şi actuali detractorii alcătuind „un întreg arsenal al minciunii şi manipulării cu care, în cazul Vintilă Horia, puterea comunistă şi-a eliminat unul dintre intelectualii care i-ar fi putut împiedica să ia în stăpânire România.” (p. 155)
Ceea ce au reuşit s-a răsfrânt din păcate asupra omului; ceea ce nu au putut face, cu toate denigrările, împinse la absurd uneori, a fost să pună în umbră valoarea operei sale scrisă în patru limbi şi tradusă în mult mai multe.
Asupra „aventurii” existenţei sale, sublimată în operă, se va apleca Alex. Ştefănescu (sub titlul „Povestea, fără happy-end, a vieţii lui Vintilă Horia”), criticul cuprinzându-i întregul destin, în chip metaforic, în imaginea înotătorului printr-o viaţă zbuciumată: „Vintilă Horia n-a fost numai un scriitor de notorietate europeană (...), ci şi un personaj. Ca un înotător surprins de o furtună în largul mării, a fost smuls, răsucit şi aruncat de istorie, cu o forţă ieşită din comun, în cele mai imprevizibile direcţii şi n-a lipsit mult să şi dispară în adâncuri. Nici după moarte nu şi-a găsit liniştea, fiind blamat la scenă deschisă de abuzivul institut Elie Wiesel, pe baza unui verdict absurd, dat în 1946 de un tribunal stalinist (deci de o caricatură de tribunal)”. (p. 21)

O scurtă concluzie acum: Despre omul care a iubit libertatea, a trăit în exil drama despărţirii de tot ceea ce a însemnat familie, prieteni, limbă şi ţară, despre scriitorul care a rămas însă pentru totdeauna puternic înrădăcinat în cultura românească, vorbesc toţi autorii articolelor din volumul editat de „Vremea”.
Fiecare dintre cei citaţi mai sus, dar şi Lucian Dâncă, Claudia Drăgănoiu, Alina-Elena Costin ori Liviu Marius Ilie, aşadar fiecare în felul său, tratând o temă sau alta din multitudinea de propuneri pe care o face creaţia lui Vintilă Horia, invită, de fapt, cititorii să-i parcurgă cărţile celui care, aşa cum subliniază Corin Braga, „ca profil creator şi uman, se înscrie în tipologia omului total, goethean, cu o viziune holistă asupra lumii.” (p. 200)

Recenzie apărută în revista Mozaicul, nr. 7/2016.








luni, 30 mai 2016

Lansările Editurii Vremea la Bookfest 2016

Vă invităm la evenimentele organizate de editura Vremea
în cadrul Târgului Internaţional de carte BOOKFEST, în perioada 1-5 iunie 2016.

Editura Vremea vă aşteaptă de miercuri până duminică
între orele 10.00 şi 20.00 (vineri și sâmbătă între 10.00 și 21.00)
în pavilionul C1, la standul A06,
şi vă invită la numeroase lansări de carte:

§  Miercuri, 1 iunie, ora 18.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Arta conversaţiei cu Ileana & Romulus Vulpescu. Dialoguri peste timp, de Ion Jianu
Invitați: Ileana Vulpescu, Ion Jianu, Silvia Colfescu

§  Miercuri, 1 iunie, ora 18.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Articole din Cuvântul lui Nae Ionescu, de Mihail Sebastian, antologie și prefață de Miruna Lepuș
Invitați: Sorin Lavric, Miruna Lepuș, Anca-Irina Ionescu, Silvia Colfescu

§  Joi, 2 iunie, ora 18.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Creștinătatea arabă orientală, de Juan Pedro Monferrer Sala, traducere de Anca-Irina Ionescu, editor coordonator Ioana Feodorov
Invitați: Ioana Feodorov, Anca-Irina Ionescu, Silvia Colfescu

§  Joi, 2 iunie, ora 18.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Bucureșteni risipiți. Am plecat care când și cum am putut, de Dan Cassasovici
Invitați: Dan Casassovici, Silvia Colfescu

§  Joi, 2 iunie, ora 19.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Lacrimi de Ceacâr, de Tessa Nadir
Invitați: Michael Hăulică, Tessa Nadir, Silvia Colfescu

§  Joi, 2 iunie, ora 19.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Educație și pace, de Maria Montessori, traducere de Anca-Irina Ionescu
Invitați: Georgeta Filitti, Mariana Uliță, Anca-Irina Ionescu, Miruna Lepuș

§  Vineri, 3 iunie, ora 18.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Turnul de veghe. Jurnal de exil 2005-2007, de Constantin Eretescu
Invitați: Bedros Horasangian, Constantin Eretescu, Silvia Colfescu

§  Vineri, 3 iunie, ora 19.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Amintiri răzlețe, Dan Căpățână
Invitați: Dan Căpățână, Alex. Ștefănescu, Silvia Colfescu

§  Sâmbătă, 4 iunie, 13.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Cavalerul resemnării, de Vintilă Horia, traducere de Ileana Cantuniari
Invitați: Sorin Lavric, Cristian Bădiliță, Ileana Cantuniari, Silvia Colfescu

§  Sâmbătă, 4 iunie, 13.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Prețul aurului. Sinceritate incomodă, de Maria Olaru, prefață de Cătălin Tolontan
Invitați: Maria Olaru, Monica Tatoiu, Alin Petrache, Cristian Țopescu, Cătălin Tolontan, Vasile Arhire, Bogdan Burileanu, Silvia Colfescu

§  Sâmbătă, 4 iunie, 14.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Scrisori de la Lia primite şi comentate de Iacint Manoliu sau cum se câştigă o medalie olimpică de aur, de Iacint Manoliu
Invitați: Iacint Manoliu, Cristian Țopescu, Tiberiu Stama, Dan Serafim, Laura Badea, Silvia Colfescu

§  Sâmbătă, 4 iunie, 15.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Exilul interior. Dan Er. Grigorescu-Negropontes, de Crisula Ștefănescu, Ariana Negropontes
Invitați: Ruxandra Beldiman, Silvia Colfescu

§  Sâmbătă, 4 iunie, ora 15.30 , Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Justițiarul, de Sergiu Someșan
Invitați: Sergiu Someșan, Tudor Călin Zarojanu, Oliviu Crâznic, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 12.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Poveştile unei doamne din Bucureşti. Tatiana Mărgescu, de Victoria Dragu Dimitriu
Invitați: Tatiana Mărgescu, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 13.00, Scenă Pavilion C1
Bucureştii în sărbătoare, Lelia Zamani, prefață de Silvia Colfescu
Invitaţi: Stelian Tănase, Lelia Zamani, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 13.30, Scenă Pavilion C1
Icoane şi fotografii de bucureşteni, de Nicolae Vătămanu
Invitaţi: Octavian Buda, Alice Constantinescu, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 14.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Istoria vieţii mele, de Teodor Vârnav, prefaţă de Șerban Cioculescu, ediție îngrijită de Rodica Pandele Peligrad
Invitați: Adrian-Silvan Ionescu, Rodica Pandele Peligrad, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 14.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Popas în amintiri. România 1910-1974, de Petru Vignali
Invitați: Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 15.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Viață și moarte în Gulag, de Codruț Constantinescu
Invitați: Codruț Constantinescu, Teodor Baconschi, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 15.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Salutări de la unu, de Tudor Călin Zarojanu
Invitați: Tudor Călin Zarojanu, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, 16.00, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
Arhitecți în recluziune, de Vlad Mitric-Ciupe, prefață de Sorin Lavric
Invitați: Sorin Lavric, Vlad Mitric-Ciupe, Silvia Colfescu

§  Duminică, 5 iunie, ora 17.30, Cafeneaua literară Bastion, Pavilion C1
De m-aș întoarce în timp, de Elena Otilia
Invitaţi: Elena Otilia Cîmpeanu, Silvia Colfescu
Va recita actrița Crina Matei.

Vă aşteptăm!

Editura Vremea
021.335.81.31
str. Constantin Daniel, nr. 14